Saturday, November 18, 2017

Datini de Craciun si Anul Nou

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
3,482 views

Datini de Craciun si Anul NouCand se apropie sarbatorile de iarna, locuitorii din Tara Halmagiului se pregatesc pentru a le intampina asa cum se cuvine, dupa datina crestina. Unele obiceiuri practicate aici, sunt diferite fata de cele din alte zone.

De exemplu, de Craciun se practica: “umblatul dupa pizarai“, “umbletul cu duba“, “cu steaua”, “cu craii”, “cu lumea” si “umblatul cu turca”.

In ajunul Craciunului, copiii mici adunati in cete, mergeu pe la casele oamenilor “dupa pizarai”. Ei strigau in cor cateva versuri:

“Buna sara lui ajun, / Da-i mai buna a lui Craciun. / Da-mi si mie un pizarau, / Ca-s pruncul lui Dumnezeu.”

Te vei intreba ce e acela un “pizarau”. Ei bine, este un colacel facut din faina de grau, pe care sapanii caselor il dau fiecarui copil care vine cu uratul. Apoi arunca pe jos mere, nuci sau bani din metal pe care copiii se inghesuie sa-i adune. La casele la care nu sunt primiti, copiii striga:

“Bureti pe pereti. / Radacina socului, / Creasca-n vatra focului”.

In seara de Ajun, in prima si a doua zi de Craciun, feciorii si barbatii umbla cu”duba”. Ei merg de la o casa la alta si bat dubele, iar daca sunt primiti canta la usa colindul. Iata cateva versuri:

“Slobozi-ne gazda-n casa / ca de aseara stam pe afara / Si urechile înghetara, etc. ”

Apoi intra in casa si canta colinde in jurul mesei, iar in acest timp stapana casei ii serveste cu carnati, sangerete, placinte cu mac, cu nuca sau cu branza si stapanul casei ii serveste cu vin.

Daca printre ei se afla si muzicanti, se incing jocuri si se fac diverse glume, se colinda de ocazie, pentru fete mari, pentru neveste, pentru meseria casei si altele. Apoi unul dintre ei se adreseaza stapanului casei, aratandu-i “iapa” (persoana care duce sacul cu carnati si colaci), astfel:

“Nu vedeti iapa noastra / cum sta ca o proasta? / Nici n-a bea nici n-o / manca / pana d-voastra-i veti da, / un pahar de vin ars, / ca sa-l traga pe grumaz, / sa-i mai treaca de necaz, etc.

In acest timp “iapa” bate cu picioarele în pamant si imita nechezatul calului apoi urmeaza diverse glume, colinde si jocuri, pana cand gazda ii cinsteste pe dubasi cu bani. Se fac urari de sanatate si fericire, se spun oratii, se baga colacii si darurile primite în desagi si colindatorii se îndreapta apoi spre alta casa.

Dupa ce pleaca dubasii, vecinii merg in vizita unii la altii. Colinda, beau, mananca pana apar copiii cu steaua, cu turca, etc.

La fel ca in alte locuri, aici se practica si umblatul cu steaua, cu craii sau cu lumea.

Unul dintre vechile obiceiuri de Craciun este umblatul cu “turca”. Iata o scurta istorie a acestui obicei:

Turca era un teatru folcloric, ambulant, legat exclusiv de sarbatoarea Craciunului. Originea si data practicarii acestui obicei nu le cunoastem, întrucat nimeni nu poate da alta explicatie decat aceea ca asa s-a pomenit, din mosi si stramosi, ca la aceasta data sa se umble cu turca. În urma cu doua secole se scria despre acest obicei ca este vechi si ca l-am mostenit de la romani, turca nefiind altceva decat întruchiparea personajului “mutu” din jocul calusarilor, joc de origine romana, iar îmbracamintea rosie, extravaganta, a tunicii creeaza o nota aparte fata de celelalte personaje.

Iata si cum se desfasoara acest ritual:

Se alcatuieste un grup de personae mascate: unul imbracat in bunda de oaie, cu caciula, mustati mari, cu un toiag in maini cu care loveste pamantul – “mosu”; altul imbracat in haine vechi, cu masca pe fata, cu o traista plina de cenusa in mana si cu o pusca din lemn – “tiganul”; langa el este altul imbracat in haine pastoresti – “fluierasul”; urmeaza personajul central – “turca”.

Un alt barbat se imbraca in haine rosii, poarta in dreptul capului un bot de lemn reprezentand un cioc de rata, cu un ciucur si un clopotel sub barbie, cu doua coarne de capra sau de vaca, deasupra carora are ciucuri sau clopotei. Apoi acest grup merge din casa in casa adunand dupa el si alte personae, printre care si o “tigana”.

Cand ajung la o casa, mosul bate cu toiagul în pamant, fluierasul canta din fluier, tiganul – prefacandu-se ca ocheste -arunca cenusa dupa cei care-l supara, tigana matura locul din fata turcii si chiuie, iar turca clampaneste din ciocul de lemn si se apleaca în fata stapanului casei, care-i pune în cioc mai multi bani. Dupa fiecare ban pus turca multumeste, înclinandu-se în fata celui ce a cinstit-o, apoi îsi scutura capul ca sa sune clopoteii. Pentru ca spectacolul sa fie deplin, turca se ia la joc cu tigana si cu mosu, spre satisfactia deplina a celor de fata.

Acest spectacol nu dureaza decat cateva minute, in functie de cat este de darnica gazda. Copiii mici, pentru ca au fost amenintati de parinti tot anul ca-i vor da la “turca” sa-i manance, privesc spectacolul din dosul ferestrelor. Daca cei care se iau dupa turca au purtari prea indraznete, sunt improscati cu cenusa de “tigana”.

A treia zi de Craciun, colindatorii si muzicantii organizeaza o petrecere la care ii invita pe toti cei care i-au primit cu duba si-i serveste cu bautura si gustari preparate din cadourile primite de la acestia.

In aceasta zona si Anul Nou are datini specifice: lasarea lampii aprinsa, calendarul de ceapa, punerea banilor în apa de spalat, obiceiul ca în prima zi a anului cel dintai venit în casa sa fie barbat. O veche credinta este ca anul care începe va fi luminos si spornic pentru familiile care în noaptea anului nou vor tine lampa aprinsa pana la ziua si din acest motiv se lasa cel putin o lampa aprinsa toata noaptea.

Se practica de asemenea si in zilele noastre obiceiul calendarului de ceapa. Tot in dimineata Anului Nou, unele familii traditionaliste, practica obiceiul de a pune bani de metal în apa cu care se spala pe maini, crezand ca prin aceasta straveche practica vor avea bani în tot cursul anului.

Un obicei mai neobisnuit se practica pana in urma cu cateva decenii. Barbatii, dotati cu spirit critic si porniti spre glume rautacioase, obisnuiau ca în noaptea de boboteaza sa “lege persoane de sex opus”, aruncand de la casa unui barbat pana la acea a unei femei vaduve sau fete, cenusa, nisip colorat, pleava, rumegus sau fire de fan ori de paie, dand în vileag unele legaturi intime, sau anticipand casatoriile acestora. Astfel în dimineata de boboteaza se faceau glume si comentarii pe seama celor “legati”, iar acestia cautau sa afle cine si-a permis astfel de glume, spre a le cere socoteala.

Friday, December 14, 2007, 10:38
This news item was posted in Urari category and has 0 Comments so far.

Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
abonati care citesc acest site

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

*